O buna bucata din acest timpul liber il petrec stand de vorba cu prietenii de pe messenger. Nimic dubis, insa parca de ceva vreme cam foarte multi sunt plecati prin tari straine. Prietenii cu care mai ieri alaltaieri ma intalneam prin micutul orasel Sfantu Gheorghe, sunt acum imprastiati prin diverse colturi ale lumii, noroc cu messengerul ce ne mai leaga. Cativa prieteni prin SUA, in diverse zone, Chicago, Claudiu in Florida, NewYork, Razvan Cojocaru e la West Point (pe loc repaus Razvane), altii au preferat europa, Irlanda, Gaby (colega de liceu) e cand la Londra cand prin SUA pe undeva. Prin Spania, Italia nici nu mai vorbesc, Ana-Maria a si nascut o “spanioloaca”, altii au plecat cu toata familia prin Portugalia apoi s-au stabilit in Spania (salutari Ioane, Nicule – transmitei salutari familiei). Verisorii, verisoarele, unchii si matusile mele au ales Italia. Pentru cativa ani buni de zile n-am avut in tara nici un unchi/matusa/var/verisoara, chiar daca am vre-o 9 verisori/verisoare, si 3 perechi matusi+unchi. Nu ma apuc sa enumar prietenii si cunostintele din Italia si Spania, ca scriu pana maine – chiar si viitoarea soacra cu viitorul cumnat sunt in Italia de ceva vreme. Zsiga Istvan, un alt coleg de liceu e/era prin Africa pe undeva, nu stiu exact pe unde, fata lu’ “cumatrii Morosanu” (cum zic ai mei parinti) e casatorita prin Franta, eram mic dar inca imi mai aduc aminte cand mergeam in vizita la “nenea Raini”, dar a plecat in Germania, la Stuttgart si am cam pierdut legatura. Prin Aprilie am fost in vizita la rudele lui Razvan, in Viena, si ei plecati de mult din tara, la fel ca multe alte neamuri de-a lui. Altii au ales Suedia, Israel sau multe alte destinatii.

In conditiile in care pe zi ce trece aflu ca tot mai multi (in special tineri) sunt plecati din tara, stau si ma intreb: “Alo, e cineva acasa?”