Ziua de 1 martie 2009 a fost o zi ca oricare alta pentru americani. Pentru ei nu inseamna mare lucru, mai ales aici la aproximativ 2,265 metri altitudine azi nu e nici pe departe prima zi de primavara, ninge pana prin luna mai. Asadar aici nu se sarbatoreste prima zi de primavara, nu exista martisoare, insa evident ca romanul din mine nu a uitat de aceasta zi si am urat si eu “un intai martie fericit” persoanelor mai apropiate.

Si acum surpriza: O fosta colega de liceu care rataceste si ea prin tari straine (ultima data parca era prin Anglia) mi-a adus astazi aminte de “nebuniile” pe care le faceam in liceu:
Gabi Dragoi: iti amintesti cand ne-ai cumparat la toate fetele din clasa cate un ghiocel?
hmmmm, stiam ca gesturile conteaza insa chiar nu credeam ca astfel de nimicuri raman intiparite in minte. Au trecut cel putin 6-7 ani de la acel moment, insa inca se mai tin minte. Uaaauuuuu. Pacat ca in SUA nu exista acest obicei e un obicei frumos, de fapt orice sarbatoare ce aduce bucurie merita sarbatorita.