Inceputa ca o discutie pe messenger, am extins ideea si pe blog. Mi-am adus aminte cat de importantii erau banii in copilarie, luptam pe doua fronturi, in primul rand era ideea de a parea “baiat cu bani” (nu neaparat baiat cu multi bani, dar cert e ca nu vroiam sa se rada de mine ca nu am/ca nu imi dau parintii bani) iar pe planul celalalt trebuia sa trag de parinti cu “mami, mami da-mi si mie bani de-un suc”. Vai ce rai mi se pareau parintii ca tocmai au luat salariul si trebuie sa ma rog de ei sa-mi dea de-un suc, sau ca trebuie sa invat bine ca sa-mi dea si alta data. De invatat nu prea invatam (imi placeau mai mult feltele decat cartea – noroc ca erau fete la scoala ca daca nu, nu stiu cat de des as fi trecut pe acolo), dar ai mei tot mai scapau si imi dadeau ceva de buzunar. Uneori ieseam sifonat, faceam planuri de iesire cu colegii, dar nu primeam banii de la parinti, si trebuia sa-mi sun colegii sa le zic ca nu ies la suc ca mi-e rau, ca plec din oras, chestii de-astea (mai bine minteam decat sa ma fac de kko) … acum stiu ca nu au facut-o din rautate, insa stau asa si ma gandesc, faptul ca trebuie sa te milogesti de fiecare daca pentru pentru cativa banuti de la parinti, nu-ti afecteaza felul de a fi? Daca ai mei mi-ar fi dat mereu cat as fi cerut, fara alte comentarii, fara refuzuri, oare ce-ar fi fost acum cu mine? As fi fost oare acasa, stand toata ziua la calculator, bazandu-ma ca “las’ ca-mi dau parintii bani?”, nu stiu sigur, dar cred ca da.
Cert e ca devine din ce in ce mai clar faptul ca in functie de cum suntem crescuti ni se creeaza oarecum un drum in viata. Dificil pentru parinti sa gestioneze situatia, unii care nu primesc tot ce-si doresc lupta sa obtina acel ceva prin propriile puteri, altii insa calca stramb se apuca de furat.
Complicata viata asta, eu nu prea cred in “asa mi-a fost scris” sau “asa vrea Dumnezeu” si tind ca cred ca drumul ni-l formam singuri, in functie de deciziile pe care le luam. Totusi cred ca modul in care primim banii in copilarie are un rol important in fixarea obiectivelor si ambitiilor in viata.
on 
on 
Eu continui sa traiesc pe spatele parintilor
Ar fi bine daca ar fi si la noi ca in State, sa incepem sa muncim de la 16 ani, sa ne luam carnetul de la aceeasi varsta si sa fim mai responsabili. Din pacate si la 22 de ani inca traim pe spinarea parintilor…mentalitate de european, deh
Si eu sunt de parere “ca modul in care primim banii in copilarie are un rol important in fixarea obiectivelor si ambitiilor in viata.” dar mai sunt si alti factori.
Eu am inceput sa ma simt prost inca de la 16 ani sa le cer banii parintilor si nu am mai facut asta de atunci…cand se gandeau ei ca imi trebuie bani si imi dadeau aveam grija sa-mi fac si o rezerva cu care sa fac mai multi (noroc ca ma pricep la pariuri sportive si m-au scos de multe ori din rahat si nu numai)
Si se pare ca avem aici un exemplu clar…pe Adriana…no offence…da poti sa muncesti de la 16 ani si poti sa devi mai responsabila daca vrei sa faci ceva singura…Daca la 22 de ani spui ca “din pacate” inca traiesti pe spinarea parintilor inseamna ca are balta peste si nu ai avea nici un motiv sa renunti la frecat menta de una singura.
mda, ne afecteaza mult, adica, ei ne formeaza, de la baza pana la 18.la mine a fost mai simplu.cand eram mica nu mi se dadeau bani de buzunar pt a nu’i cheltui.dar mi se lua ce doream, in functie de posibilitatile de moment.acuma, imi dau bani de buzunar,si ei imi cumpara strictul necesar[cand mergem la hipermarket si luam haine multe deodata], mancare, si cadourile de sarbatori.restu capriciilor sa ma invat sa economisesc si sa ma descurc.hai noroc cu alocatia
Am 17 ani..nu pot spune ca parinti nu imi ofera tot ce am nevoie…dar eu de 2 ani incerc sa ma descurc singur cu banii pe care ii”produc” si tot.. banii rezultati din pasiunea mea.”site`urile” si tot ce tine de internet
..
stiu ca pare ciudat ca la 17 ani sa ma ocup cu asa ceva..dar imi place..e pasiunea mea.. si daca tot pot sa scot bani in acelasi timp in care imi satisfac o placere..dc sa o ratez ?
@alecs, buna gandirea.najpa de parintii tai.
auzi ba pretene lasa pariurile alea cand ai cand n`ai si eu am jukat la alea de …
alex a gandit foarte bine
uite o emisiune care m-a oripilat din punct de vedere al cheltuielilor pe care niste parinti prosti si snobi le fac pentru o fabuloasa aniversare a ficelor lor “Sweet sixteen” .e usor sa dati de ea dimineata pe mtv.