Usor usor lumea incepe sa creada ca viata mea e un vis, ca eu nu mai pot de bine si ca de fapt toata viata mea a fost si este numai lapte si miere. Nu, nu e deloc asa, iar stimulat de VisUrat am decis sa incep si eu o serie de articole in care sa mai prezint si momente grele, ca prea am prezentat doar lucruri pozitive.
Am sa incep cu unul dintre momentele de munca grea, dar care cred ca a fost un important punct de rascruce in viata mea - Italia, in vara anului 2005. Mai toate rudele mele (unichi, matuse, verisoare) erau in Italia, maica-mea mergea in fiecare vara la sora ei, si cum toti se laudau cat de bine e si cati bani se face in Italia am decis sa merg si eu, sa muncesc o vara sa strang un ban gramada. Sti cum se zice “ai grija ce-ti doresti, ca poate ti se indeplineste“, si pe buna dreptate, Nea’ Nelu – fratele mamei mele, mi-a zis ca patronul la care lucra el cauta un om la cules de ardei gras, se platea cu CITESTE CONTINUAREA ARTICOLULUI »
Nu, nu o sa scriu despre filmul lui Cristian Mungiu (4 luni, 3 saptamani si 2 zile), ci despre ceea ce gandesc astazi cand implinesc 2 ani, 2 luni si 2 zile de cand am venit in SUA – uau ce-a mai trecut timpul. Ma tot uit la stiri si mi se face frica sa ma intorc in Romania, toti speram ca lucrurile vor merge mai bine, insa acum Romania e la inceputul multor crize, condusa de inconstienti care afunda tara in rahat pentru a-si atinge propriile interese. In SUA s-a incheiat recesiunea, insa revenirea la normal e un proces lung si la urma urmei situatia financiara nu e totul.
Au trecut 5 luni din momentul in care am 
Ziua de 1 martie 2009 a fost o zi ca oricare alta pentru americani. Pentru ei nu inseamna mare lucru, mai ales aici la aproximativ 2,265 metri altitudine azi nu e nici pe departe prima zi de primavara, ninge pana prin luna mai. Asadar aici nu se sarbatoreste prima zi de primavara, nu exista martisoare, insa evident ca romanul din mine nu a uitat de aceasta zi si am urat si eu “un intai martie fericit” persoanelor mai apropiate.
on 
on 
