Deci eu n-am cuvinte, pana acum ziceam ca Romania a ramas in urma cu vreo 50 de ani fata de SUA, dar uitandu-ma la strile din Romania tind sa cred ca am exagerat. La bun simt, mentalitate si educatie Romania e inca in preistorie.
Jur ca mie imi vine sa plang de ciuda cand vad ce diferenta uriasa este intre romanii care mereu au impresia ca ei sunt “miezu din dodoasca” si mult blamatii americani pe care noi romanii astia destepti ii credem si ii facem in toate felurile. Nu dragi compatrioti, americanii ne dau lectii la multe capitole.
In Romania anului 2010, unii dintre dragii nostri compatrioti se comporta precum niste animale scapate de la gradina zoologica, ba chiar mai CITESTE CONTINUAREA ARTICOLULUI »
Trebuie sa ma apuc tot mai serios sa scriu despre partile negative si momentele dificile ale vietii in SUA. In ultimul timp tot mai multa lume ma abordeaza pe messenger cu intrebarea “Cum pot sa ajung in USA” sau “Cum e in America” si chiar e nevoie sa alung un pic din ideea de “SUA – paradisul de dincolo de ocean”. 
Incep sa ma bucur din plin de 
Acum cateva zile mi-am adus aminte de Waiting (2005) si Still Waiting (2009), o serie de filme absolut senzationala care prezinta extremele vietii in restaurant. Evident, ceea ce se intampla acolo nu se intampla in mod normal intr-un restaurant, deci puteti manca fara grija, in orice restaurant regulile de igiena sunt legi respectate cu strictete (in majoritatea cazurilor), insa filmul arata foarte bine stresul la care sunt supusi chelnerii de catre unii clienti. In SUA e chestie de bun simt sa lasi bacsis cel putin 15% din consumatie, ba chiar mai mult pentru servire foarte buna, oricum uneori apar tot felul de specimene cu fundu’n sus care n-au auzit de regula de baza intr-un restaurant: “Don’t fuck with people that 
on 
on 
