Super interesant moment, sa parasesc un loc de munca chiar daca nici eu nici sefii nu isi doreau asta. Ei bine in SUA exista o mare prostie, numa VIZA, de n-spe mii de feluri, B1, B2, H-2B, H-1B, J1, F1 si multe, multe altele, fiecare cu descrierea ei. Cu una ai voie sa vizitezi, cu alta ai voie sa participi la intalniri, daca vrei sa investesti ai nevoie de alta viza, daca vrei sa studiezi ghici ce trebuie sa ai? corect, alt tip de viza! Am venit cu J1 (viza de student, termen scurt, drept de lucru dar doar in cateva domenii), Ma rog, dupa multe discutii cu fel de fel de persoane mai mult sau mai putin paralele cu subiectul, sefa hotelului si reprezentantul agentiei de resurse umane mi-au zis ca trebuie sa aplic pentru B2 (vizitator), iar apoi sa aplic pentru drept de lucru. (as fi putut sa aplic direct pentru H-2B dar se obtine mai greu). Avocatul imi zisese ca nu am drept de lucru cu B2, dar nu prea aveam alta alternativa – vreau, nu vreau trebuia sa aplic pentru B2. O alta colega de munca, venita din Rep.Moldova cu J1 a aplicat pentru B1 (da, ca la balamuc). Totul ok o luna, o luna jumate, insa joi se gandesc cei de la Topical Services (agentia pentru care lucra colega) sa o anunte ca tipul ei de viza (B1) nu ii da dreptul sa lucreze, asadar era ulitma ei zi. Ne punem noi pe discutii, sa aflu si eu care a fost problema, cine si ce i-a zis, cand suna telefonul. Era pentru mine. Pupa discutiile de politete devenite standard pe aici. traditionala intrebare penibila:
- “hello, how are you?” – de parca pe ea o interesa soarta mea
- “I’m fine, thank you” – pana mea, ce altceva sa zic ca sa aflu odata ca vrea de la mine? (dar despre politetea dusa la extrem o sa va povestesc altadata)
…ups, am deviat de la subiect, asadar era telefon pentru mine. O doamna amabila ma ia cu binisoru, ca a vorbit cu managerul hotelului, ca sunt incantati de munca mea, ca ma apreciaza insa exista o mica problema viza mea nu include dreptul la munca (i-am reamintit ca ea m-a indrumat pas cu pas ce am de facut) si-a cerut scuze, s-a inselat si nu ii face deloc placere insa trebuie sa ma anunte ca e ultima mea zi de munca – reamintindu-mi extrem de rapid, ca daca vre-odata o sa am o viza ce imi da drept de munca s-a bucura daca as lucra tot prin intermediul lor.

PS: macar bine ca mai am un alt job … un weekend lejer, fara servici, luni si marti lucrez ca receptioner, miercuri e ziua recunostintei, iar de joi poate ma apuc sa-mi caut de lucru … o sa revin cu detalii.