Trebuie sa ma apuc tot mai serios sa scriu despre partile negative si momentele dificile ale vietii in SUA. In ultimul timp tot mai multa lume ma abordeaza pe messenger cu intrebarea “Cum pot sa ajung in USA” sau “Cum e in America” si chiar e nevoie sa alung un pic din ideea de “SUA – paradisul de dincolo de ocean”.
Si-am sa scriu din propria experienta, cand am venit in SUA prima data pe langa emotiile de a calca pe taramul fagaduintei am avut si multe probleme si a fost destul de dificil sa ajungem la destinatia finala. Dupa aterizarea in Atlanta trebuia sa gasim o modalitate de a ajunge la statia de autobuz (Greyhound Station), intreband in stanga si in dreapta si dupa cateva ore de asteptari am reusit sa prindem un alt autobuz ce ne-a dus pana acolo. Aici cred ca a fost primul impact cu partea negativa a SUA. Dupa cum scria si Ciobix, Greyhound Bus-ul e autobuzul saracilor, asadar ne-am trezit inconjurati de pleava societatii americane, cot la cot cu toti nespalatii drogatii care cerseau orice de la tigari, la bani, mancare sau haine. Noi nu stiam exact incotro s-o apucam, nu stiam exact nici macar unde eram asa ca intrebam peste tot ce autobuz sa luam sa ajungem in orasul Mobile. Alta distractie: Daca se scrie Mobile, se citeste “mobail”, ca telefonul nu? Ei nu chiar, acest Mobile se citeste pur si simplu “Mobil”, cu greu am gasit pe cineva care a inteles unde vrem noi sa ajungem de fapt. Pana la urma am prins autobuzul spre Mobile si-am iesit din acel cuib de nespalati. Evident, vreo 6-7 ore am calatorit tot alaturi de muritori de foame, dar am ajuns cu bine la destinatie.
Ok, am ajuns cu bine cu vreo 2-300$ in buzunar habar n-aveam de cum merg treburile, iar in oraselele micute nu prea exista mijloace de transport in comun, toata lumea are masini personale iar oraselele chiar daca sunt mici sunt destul de intinse. Angajatorul ne oferise cazare deci am scapat de-o bataie de cap, si-aveam asigurat transportul la munca, doar ca uneori asteptam ore intregi sa vina masina dupa noi. Si in Romania am mers mult pe jos, insa e groaznic sa mergi pe jos 4-5 km in plina vara tropicala, sa-ti faci cumparaturile si sa te intorci incarcat de bagaj inca 4-5km, la peste 35 grade celsius + umiditate extrema. Nu merge nici sa faci autostopul, e ilegal atat pentru autostopist cat si pentru soferul ce ia necunoscuti de pe marginea strazii.
Ca sa nu mai zic ca ne descurcam destul de greu si cu engleza, si habar n-aveam de cum merg lucurile aici. Aveam un magazin mic-mic langa casa si-am vazut ca acolo au suc la 1$, ne-am dus cu 1$ sa luam suc – habar n-aveam ca aici pe langa pretul din raft se mai adauga sales-tax (intre 3 si 9% in functie de produs), deci ne-am facut repede de ras si-a trebuit sa fugim acasa sa mai luam 9 centi ca aici nu merge cu “las’ ca-mi dai data viitoare”. Tot destul de dificil au fost si primele zile la munca, habar n-aveam ce trebuie sa facem, ne trimetea sefu dupa una si-aduceam cu totul altceva, habar n-aveam la ce folosesc unele produse, de vorbit trebuia sa ni se vorbeasca lent sa avem timp sa traducem, iar de la atata “vorbit” engleza facusem febra musculara la maini.
Anul urmator stiam deja cum merge treaba, si-am venit pregatiti sa ne adaptam, am plecat de acasa cu suficienti bani incat sa ne luam o masina. Aveam deja cunostinte care ne-au asteptat la aeroport si-am evitat autobuzul foamei in care nu vreau sa mai calc vreodata. Insa problemele au continuat, am fost sa cumparam masina, am gasit un Subaru Impreza din 96, arata bine, l-am testat totul ok, pretul la limita banilor nostri ok, il cumparam. Ne apucam sa facem actele, 1.200$ masina (noi aveam vreo 1.300 in buzunar), cand a inceput dealerul sa faca actele noi uitasem de taxe, uitasem de comisionul dealerului, cand sa platim – era putin peste 1.500$, n-aveam destui bani si eram si la vreo 50km distanta de oraselul nostru. Noroc cu dealerul ca a mai lasat la pret, insa ne-a luat tot ce aveam. Eram cu Cristina, si amandoi incepusem sa ne rugam sa avem suficienta benzina in rezervor sa ajungem acasa. Am avut noroc, masina avea plinul facut am ajuns cu bine acasa insa a trebuit sa imprumutam vreo 200$ sa avem ce manca pana la urmatorul salar (noroc ca aveam jobul asigurat).
Hai sa facem din asta o provocare, ii provoc pe toti bloggerii romani din Statele Unite sa scrie cel putin un articol despre momente grele din SUA, sa aratam ca nici in SUA nu e asa usor cum pare.
on 
on 
Treci de la o extrema la alta…si nu vorbesc de articolul de fata ci in general…azi e bine in State, maine nu mai este …Legat de articol, credeam ca o prima chestie care o inveti cand pleci din tara e ca nu trebuie sa mai faci dscriminari…no offence dar tu folosesti niste cuvinte de iti pica fatza! Iar challenge-ul lansat mi se pare cam patetic…hai sa demonstram cat de nasol e in State! Daca vrei sa arati ca la inceput oriunde e greu pot sa o faci intr-un mod mai “elegant”… In fine…good luck, dude!
Nu vreau sa arat cat de greu e in state, vrea sa arat ce pe langa momentele frumoase sunt si multe momente mai dificile. Daca ai observat, aproape toate articolele mele despre SUA vad viata in roz (pentru ca in general vad doar aspectele pozitive), insa in ultimul timp sunt abordat tot mai des de diverse persoane pe messenger, care vor sa vina in Statele Unite pentru ca au vazut pe blogul meu ce frumoasa e viata aici. Da, intentionat sar la extrema cealalta pentru ca vreau sa prezint ambele extreme. N-am facut discriminari, am prezentat momente. Am fost dur pentru ca asta a fost realitatea, si vreau sa fie perceput ca un moment dificil nu vreau sa fie trasa concluzia “eeee, a trecut – totul e bine cand se termina cu bine”
Challenge-ul este hai sa scriem despre un moment dificil, nu am intentia de a induce ideea ca viata in SUA e tare grea, saracii de noi ce ne mai chinuim aici.
In 2002 am venit cu toata familia sot si 2 copii 11 ani,12ani.Am plecat din RO sotul fericit foc era visul lui sa vina in America al meu nu ,am ajuns in aeroport o familie de RO ne-au asteptat toate bune si frumoase vreau sa zic ca familia de RO erau aicea de vro 25 de ani ,ajunsi acasa la ei ne-au intrebat daca stinm eng eu nu stiam nici o boaba sotul se descurca putin ne-au zis ca ne tine o sap noi am zis sa ne inchirieze un apartament si sa ne mutam de cand ajungem ei au zis ca nu se poate ,porma am inteles ca ei trebuia sa semneze ptr noi ca noi nu aveam serv,si se tot fereau ….a 2 zi cautam ziare sa vedem unde gasim ceva de lucru ,a 3 zi neam mutat la apartament ,neau ajutat cu ceau putut au mai venit RO si ne-au mai adus si ei cate ceva ,la o sap un RO la ajutat pe sot sa-si ea o masina veche care a dat $800 acuma aveam masina trebuia sa cautam de luru zilele trecea si venea chiria la apartament si noi am plecat din RO cu $ 25000 asa ca umblam de dimineata pana seara sa punem aplicati au trecut deja 3 sap si nimic de lucru nimeni nu ne mai suna sotul cred ca a pus pest 100 de aplicati eram disperati ,si cu doi copii care urmau sa mearga si ei la scoala,vreau sa spun ca la familia care am stat neau mutat la apartament si nau mai venit pe la noi ,intro seara am zis sa mergem sa vrb cu ei ca poate stie pe cineva sa ne ajute cu un loc de munca ea era o femeie cu care puteai sa vrb el era un gen de om inapoiat ori ce spunea sotul zicea aicea nu e RO sotul zicea ca lucreaz ori ce nul intereseaza ce face doar sa lucreze ceva ,daca spuneam am fost sa punem aplicatie acolo sau dincolo zicea ceati cautat acolo crezi ca aia te angajeaza pe tine.ea de 25 de ani facea curatenie pe la case de oameni bogati,ia niciodata nu a zis vino cu mine sa ma ajuti,dupa un timp ea mia zis ca nu vrea ca si eu sa patesc ce a patit ea adica sa fac toata veata curatenie,atuncea nu am inteleso eram disperati ca nu gasim de lucru si faceam ori ce.Aveam deja o luna de America si noi tot nu am gasit de lucru specific noi faceam ori ce munca dar nimic eram disperati trebuia deja platita chiria asigurarea la masina lumina,copii au inceput scoala le trebuia si lor alte haine ca copii radeau de ei ca aveau haine tip european ,aici se purta totul foarte larg leam spus cand o sa lucram va promit ca mergem si va lom haine ,nu mai aveam aproape nici bani cheltuiam cam $20 pe sap cumparam doar de mancare nu ne permiteam sa mai dam bani pe apa o foloseam pe cea de la ghiuveta,o fierbeam o lasam sa se raceasca si porma beam .veneau pastile nu ne permiteam sa cumparam oua si sa le vopsim vreau sa va spun ca copii sufereau dar intelegeau dormeau pe 2 scaune pliante ca nu aveam bani sa le cumparam pat spuneau mereu sa ne intoarcem in RO sotul meu era tare dezamagit ce vazuse el la TV si citise prin carti nu era nimic asa eu plangeam in fiecare zi si spuneam mereu de ce am venit aicea ? doar tu sa-ti inplinesti visul ca ti-ai dorit tot timpul sa ajungi in America,deci deja nu mai era intelegere la noi in casa doar ne certam…Am intrebat la cei care am stat daca este biserica RO ei au zis ca da atuncea noi neam dus la biserica sa vedem ca poate gasim pe cineva care sa ne ajute asa a si fost am cunoscut 2-3 RO care au zis ca ne ajuta un nene la loat pe sotul sai taie iarba la platit $100 oaaaaa nu ne venea sa credem in duminica urmatoare o familie nea promis ca ne duce unde a lucrat fata ei acum 10 ani si ca a fost foarte apreciata acolo la un magazin asa a fost ne-am dus acolo a vrb si nea zis de luni veniti la lucru ,pe sotul nu vroia sa-l ang ca zicea ei a nu e bine sa lucram amandoi in acelas loc pana la urma la angajat ,pe mine la raionul de legume si fructe pe sotul sa aduca caruturi de afara si sa bage marfa la cienti in pungi totul pana aicea bine .Luni am inceput prima zi de munca eu nu vrb engleza ma loat in primire sefu si mia aratat ce trebuie sa fac ,ca de zis putea sa zica ca eu habar nu aveam asa ca-mi arata cum sa asez marfa foarte usor ptr mine nu era nimic greu chiar imi placea si sotul se descurca la o sap am loat bani am platit chiria si ne-au ramas ex $20 am facut cumparaturi la un magazin foarte ieftin a 2 sap din salariu le-am cumparat la copii haine asa cum le-am promis dulciuri si masinute erau cei mai fericiti,sotul si-a loat o lada de bere normal cea mai ieftina am inceput sa ne mai revenim si finaciar au trecut deja 6 luni mie deja imi mergea bine la serv eram apreciata de toti ,numai ca deja la colegi mei nu le covenea ca eu sunt mai desteapta decat ei seful a vazut ca ma duce capul ma punea mai multe ore decat ei si de aicea un intreg conflict cu colegi care ma invidiau aveam mare noroc ca sef.mag ma sustinut si a facut in asa fel sai mute pe colegi mei in alte parti si eu sa raman acolo,sotul meu deja nu-i mai covenea ce facea ,imi spunea mereu asta nui munca ptr mine eu nu mai pot sa lucrez aicea eu ziceam mereu mai stai ca poate gasesti in alta parte ceva mai bun el punea incontinoare aplicati timp de 6 luni deci nu a stat ,sa vedeti intanplare ia un ziar si in ziar era anut caut mecanic auto,sotul mai repara masini prin ro dar meseria lui de baza era alta asa ca a sunat si la chemat la interviu sa dus cu eng se descurca cat de cat asa ca ia zis ce stie ,la intrebat daca are scule a zis ca nu daca ma angajati o sa-mi cumpar ,ia zis o sa te sun maine ok sotul a venit acasa si a zis nu cred ca o sa ma sune ca asa fac toti sa scape de tine te sun maine ,dar surpriza lau sunat era cel mai fericit om lau ang lau tinut in probe 10 luni dupaia a trecut sa lucrez,aveam deja 10 luni de America o familie de RO nea spus ca ei isi fac casa ca nu vrem si noi am zis ca nu stim ca nu cred ca avem bani sa platim ,totusi ne-am dus sa vedem cei de acolo au sarit pe noi ne-au aratat modele de casa si atata au facut pana am semnat ptr casa noi habar nu aveam nu prea intelegeam ,pana la urma cei de la banca neau aprobat si in 3 luni casa e gata ,nu ne venea sa credem ca noi finaniciar nu prea puteam plati casa ,habar navem cum cei de la banka neau aprobat ,ori cum sotul dupa ce a terminat perioada de proba lau platit $16 ora eu castigam $9 ori cum era mai bine puteam sa ne platim acum rata la casa ,si deaicea incolo neau mers pe plan profesional foarte bine dupa foarte multa soala sotul acuma este seful mecanicilor la NISSAN iar eu sunt tot in mag bine,copii sunt si ei la facultati ,ce sa zicem a fost foarte greu .Daca ar fi sa mai intoarcem roata vieti nu asi mai face pasul asta ,am trecut prin multe,si am ajuns la concluzia daca nu stai bine cu capul o iei rasna,parerea mea . nu e usori sa fi strain in alta tara si sa mai ai si o functie ,parerea mea cred ca nu este tara mai primitoare decat AMERICA aici daca faci un pic de scoala si sti eng ajungi departe parerea mea noi straini le dam clasa la AMERICANI nu stiu asa vad eu ca suntem mai destepti ca ei Cam asta a fost povestea noastra in mult visata AMERICA acum nu regret nimic dor ca cei mai frumosi ani iam pierdut departe de parinti care se duc tot cate unul asta doare cel mai tare,am fost in tara la Brasov ca deacolo suntem de 2 ori ce sa zicem frumos orasul cu multe flori super super..Pentru cei care vin acum in AMERICA nu este asa cum vedeti la TV este departe de adevar .Elena INDIANAPOLIS
Lol…am citit mesajul de mai sus pe diagonala(ca ma apucase o durere de cap citindu-l pe orizontala si oricum nu intelegeam nimik ) si am ramas cu o nelamurire: de ce va credeti mai desteapta decat americanii stimata doamna? Mie nu mi-ati lasat aceasta impresie!
P.S. Cristi voi scrie la mine pe blog despre acest subiect. Va fi ca un fel de continuare la ce ai postat tu aici!
Daca nu stii o boaba de engleza ce mai cauti aici? Prima regula cand pleci intr-o tara straina: invata limba !
Trebuia sa te semnezi Elena analfabeta.
@hypno – nici eu nu stiam engleza la perfectie cand am venit aici, iar cand vi cu familia sunt sigur ca e cu totul altfel decat ca atunci cand vi singur. Rar gasesti emigranti care sa fi vorbit fluent limba tarii in care a emigrat. Daca nu stia engleza nu inseamna ca e analfabeta, sunt convins ca e la trecut – si sper ca dupa 8 ani de america vorbeste engleza fara probleme. Nu cred ca are rost sa jignesti.
@Elena – incearca totusi sa mai folosesti niste semne de punctuatie pe acolo, eu a trebuit sa fac pauza de ceai pe la jumate ca ma durea capu. Si vorba Dianei, nu cred ca putem generaliza “noi strainii le dam clasa la americani … suntem mai destepti ca ei”. Vorbim totusi de milioane de persoane, poate suntem mai destepti decat unii dar crede-ma ca am intalnit americani care mi-au dat lectii atat de cultura generala cat si de viata. Iar majoritatea americanilor ar putea da lectii de bun simt, mentalitate si moralitate.
@Diana – astept cu mare interes articolul tau.
Am uitat sa spun ca e de admirat curajul(sau inconstienta?)Elenei si a familiei ei.
hypno eram vrb de franceza asta nu inseamna ca sunt analfabeta pe dasupra cand am venit in state nu eram foarte tanara si in al doilea rand ca mine au venit mulit,si probabil ia dus si pe ei capul sa faca ceva asta nu inseamna ca cineva este analfabet prerea mea.ANALFABET ESTI TU POATE ESTI VRUN RATAT PE AICEA Am vrut sa arat ca daca vrei sa faci ceva in veata poti sa faci chiar daca am loato de jos astazi suntem niste oameni respectati unde lucram si putem sa ajutam si alti RO care vin sa ne ceara ajutorul.SCUZE DACA TEAM DERANJAT CU CEVA DAR CHEAR ESTI PROST CRESCUT
DIANA a fost greu nu a fost usor am trcut prin multe dar sti cum este cand dai de usor uiti prin ce-ai trecut.
CRISTIAN VADUVA scuze am scris cu picioarele dar a fost ceva la repezeal.Sunt AMERICANI care mi-au dat clasa asa este si am invatat multe de la ei si voi mai invata asa este cand esti intro tara straina trebuie sa tot inveti.Chear daca nu am stiut engleza mam dus la scoala si am invatat asta nu este o rusine cand vrei sa faci ceva .Ca dovada azi am servici bun si cu o engleza buna .Elena
Femeie, da esti certata rau cu romana…fug cuvintele de tine mai rau ca dracu de tamaie..
Daca vb si engleza la fel de bine ca si romana fac americanii apoplexie..sa nu mai zici ca esti romanca ca ne faci de cacao..
Hai noroc ..ca m-am pierdut !!!
acu pe bune : e reala ?
Elena, felicitari pentru tenacitate, cu atit mai mult ca nu ai stiut limba. Eu cred ca si tu si sotul tau sinteti modele foarte bune pentru copiii vostri. Sint convinsa ca or sa isi aminteasca mai tirziu si ca experienta aceasta o sa le dea o alta perspectiva asupra vietii.
Multumesc frumos ca ai impartasit povestea cu noi.
Numai bine si multa sanatate intregii familii. Succes la facultate copiilor!!
PS Nu te uita la ce scriu unii si altii. Eu cunosc romani care stiu sa scrie perfect romaneste dar sint niste oameni de nimic. Nu conteaza cum scrii romaneste, conteaza ce caracter ai.
@elena lol
mie mi-a placuta aia cu lada de bere 
tipic romanesco-cocalareasca 
sa bem o beeeeeeeeeeeeere ca doar avem 100$
Din fericire in America se descurca si cei care nu stiu sa scrie. Daca muncesti poti avea strictul necesar. Asa e normal sa fie in orice tara.
Am observat ca oamenii fara educatie se descurca si se adapteaza mai usor pe noul continent. Ei nu au prejudecati legate de diplome sau de studii universitare, de munca prestata. Scara lor de valori este similara scarii de valori a americanului mediu : banii! De obicei se sacrifica pentru a aduna cat mai multe pentru copii si pentru a le asigura “o viata mai buna”
Foarte bine zis Cristi si Sonia !! Multi romani din tara nu inteleg ce sacrificiu trebuie sa faci cand ajungi in America sa inveti din mers sistemul de aici , sa gasesti de munca ca luna trece rapid si vin chiria, lumina, asigurare, bani de mancare, bani de transport . Poate unii dintre noi am avut-o mai usor sau unii dintre noi ne-am zbatut mai mult sa putem trai pe acest pamant binecuvantat de Dumnezeu, chiar daca nu e totul perfect nici aici , eu zic dupa aproape 10 ani ca aspectele pozitive sunt mult mai multe decat cele negative, asa cum zici si tu Cristi am mult respect pt mentalitatea americanilor, nu te critica, nu domina acest spirit critic care gasesti in orice alta civilizatie si am trait in Austria, Germania, prietena mea nascuta in Anglia imi confirma acelasi lucru traind aici.
normal ca e greu, intotdeauna e greu la inceput. DAR NU POATE FI MAI GREU SI MAI URAT CA IN ROMANIA !!!
Elena scrie in engleza. As intelege mai usor ce vrei sa spui
@Elena:
Cand postezi un comentariu cu peste 1400 de cuvinte si cu doar vreo 2 semne de punctuatie nu pot sa te numesc altfel decat … hai sa o spunem frumos: certata cu limba romana. Explica-mi si mie cine are rabdare sa-ti citeasca bazaconia asta de comentariu? Ma doare capul doar incercand sa citesc pe diagonala.
Faptul ca esti vorbitoare de lb. franceza nu are nici o legatura cu comentariul meu. Cat despre prost crescut … faptul ca ti-o spun in fata nu ma face deloc prost crescut. Daca tot vorbesti despre prosti si destepti (vad ca asta te pasioneaza) accepta criticile in mod constructiv.
Ia niste lectii de romana daca tot scrii in romaneste.
@ Cristi: Scuza-ma dar un asemenea post nu cred ca poate fi numit altfel decat analfabetism. P.S. nu avea legatura cu nestiinta ei in d-ale englezei.
Am citit toate comentariile voastre de aici. recunosc, cel mai greu de citit a fost pt mine postul elenei…insa, poate se datoreaza faptului ca de atatia ani traieste undeva, unde, din vazute si auzite, este muultt mai frumos ca in Romania de kkt.
eu si prietenul meu vrem sa plecam in vara cu viza de turist si sa ramanem acolo…ilegal. voi ce ma sfatuti?
merci.
Daca vi ca turist iti va fi foarte greu sa te descurci cand iesi din viza, nu vei avea drept de munca, nu vei avea SSN – Social Security Number (echivalentul CNP-ului romanesc), fara SSN nu va trebui sa lucrezi doar ilegal (riscant, greu de gasit si prost platit), CRED ca nici permis de conducere nu iti vei putea face – ceea ce va fi un mare inconvenient. Ideal ar fi sa vi cu o viza de lucru, care sa-ti ofere posibilitatea sa aplici pentru SSN, permis de conducere si acces la joburi cel putin decente – v-ar fi mult mai usor sa va descurcati.
Fara suparare domnilor si doamnelor, se vede ca sunteti romani. Lucru la care se pricepe cel mai bine e sa fie invidos. Trebuie sa o jigniti in asa fel pe Elena ? Daca americanii au tolerat-o pentru ca nu stia deloc engleza, fiti si voi mai toleranti ! Pana la urma ne-a zis povestea ei, si probabil a scris in graba si nu a fost atenta ce scrie .Nu va mai spun ca exista romani (maghiarizati cei drept) care nu pot lega doua cuvinte in romaneste.
Exeptand Romania in orice tara din Vest mergi viata este roz doar daca ai un loc de munca stabil si cu un contract la baza. Probleme apar cand nu ai siguranta zilei de maine, Sunt plecat in Italia de ceva ani si aici vreau sa raman, nu vreau sa mai aud de Romania cat traiesc eu…da stiu, nationalistii or sa ma puna la zid, in Romania si cu un salariu decent tot nu ai ce face, oriunde te duci preturile te rup la buzunar iar serviciile sunt de rahat, in Romania toti incearca sa te fure de la ospatar, doctor si politie toti vor sa traga dupa tine si ultimul leu si atunci ma intreb, la ce sa stau in Romania ? ca sa fac ce ?
In vest nu exista termenul de spaga, toti sunt tratati la fel atita timp cat esti un cetatean model cu familie, cu casa si cu acte in regula.
O sa mai treaca 50 de ani si in Romania la fel o sa fie, pentru tara noastra speranta a crapat de mult, am fost destul timp un contribuabil corect, corectitudinea mea si datoria mea fata de tara prin munca mea cinstita a nascut talente ca Becali, afaceristi precum Casuneanu si iacobov.
Adio Romania, mi-a facut placere candva sa locuiesc in tine.
Nu conteaza cat de mult citesti, ci cum faci fata realitatii! Pragmatismul, un concept american 100%, asta spune.
Pana la urma, miza ultima a existentei fecaruia dintre noi e sa ne depasim conditia, iar Elena a facut-o!
[...] In primul rand vreau sa citez un articol mai vechi, in care mentionam de ce am plecat din Romania: “Motive ar putea fi multe, in primul rand pentru ca eram dornic de aventura, nu vreau ca la 23 de ani sa ma plafonez in rutina, nu vreau sa muncesc doar pentru a avea ce sa mananc, nu vreau as fiu reprezentat in parlament de incompetenti, nu vreau multe dintre cele ce sunt in Romania“. Da, nu voi nega niciodata ca Romania este tara in care m-am nascut si m-a format ca om, mi-a oferit cultura, educatia si mi-a format caracterul, iar viata in strainatate nu presupune nici pe departe lapte si miere la orice colt de strada, inceputul intr-o alta tara, chiar si in SUA poate fi extrem de dificil. [...]
Salutare tuturor !
Referitor la experienta americana voi sintetiza pe scurt ceea ce am trait ca student in timpul experientelor Work & Travel.
Am ajuns in Statele Unite prima data in anul 2006, alaturi de cativa prieteni in Wisconsin Dells, Wisconsin. Drumul a fost plin de peripetii (am schimbat 3 avioane – Bucuresti – Munchen, Munchen – Washington, Washington – Chicago) si, pentru prima data am auzit si am simtit vivacitatea aplauzelor stridente, datorita unei aterizari reusite (Experimentasem turbulente foarte puternice la aterizarea in Washington).
Odata ajunsi in Chicago, am cautat un mijloc de transport care sa ne duca in Wisconsin Dells – dupa cateva negocieri intense cu taximetristii din Aeroport am reusit sa identificam taxi-ul care ne-a transportat in limita disponibilitatii financiare de atunci. Paradoxul a facut ca taximetristul sa fie…roman. A urmat un induction de aproximativ 4 ore in lifestyle-ul american si, astfel, am pasit intr-o experienta de neuitat pe taramul american. Ceea ce a urmat a fost o vara extraordinara, in care munceam aproximativ 13-14 ore pe zi intr-un parc de distractii, magazin si cateva ore in care ne distram alaturi de ceilalti studenti straini, incingand petreceri in casa pusa la dispozitie de angajator. Al 2-lea job ni l-am gasit destul de greu dar, am reusit sa-l obtinem datorita nivelului acansat al englezei pe care il vorbeam (la primul job lucram la frontdesk ca ticket sellers). Acomodarea a fost rapida si datorita oamenilor de care am fost inconjurat dar, mai ales, cadrului complex, multicultural. Petrecand vara in mijlocul unor mari parcuri de distractii am beneficiat de energia pozitiva a celor care veneau sa se distreze in acele locuri si, pe langa acestea am reusit sa ajungem in alte orase cum ar fi Madison, Chicago, Miami/Miami-Beach precum si altele mai mici.
Am revenit in Romania pentru incheierea studiilor si, dupa ce am absolvit Universitatea, m-am decis sa plec din nou pe taramul faganduintei. Vara lui 2007 am petrecut-o alaturi de alti amici intre Portmsouth si Norfolk – Virginia intr-un alt cadru binecunoscut, multicultural. Marturisesc ca, efortul “lucrativ” a fost mai ridicat decat in 2006, invers proportional cu disponibilitatea pentru hedonism insa, la fel, experienta a fost una placuta, inclusiv material (avusesem doua joburi ca server). Odata incheiat programul, la sfarsitul verii, am luat in considerare, impreuna cu un prieten, varianta ramanerii in Statele Unite. Am plecat in Romania, mizand pe o crestere a acesteia, in special pe dezvoltarea sectorului privat. Intre timp, am avut norocul sa beneficiez de o serie de training-uri si schimburi internationale in mai multe tari din Uniunea Europeana si din afara acesteia, atat in domeniul dezvoltarii personale cat si al afacerilor insa, per ansamblu, din punct de vedere al ultimului criteriu nu am gasit in UE aceiasi energie si acel spirit “Can Do” ca in Statele Unite. Acum, in Romania zilelor noastre, cand mediul de afaceri este supus unei presiuni sufocante din partea Statului, flacara emigrarii se aprinde pe zi ce trece, mai ales din perspectiva unei persoane implicate intr-un startup care, cu greu isi face loc in peisajul afacerilor pestrite cladite dupa Revolutie. Majoritatea prietenilor apropiati care au fost plecati (inclusiv subsemnatul), au investit banutii acumulati in SUA sau UE pentru a initia proiecte in Romania insa, treptat, majoritatea au ajuns la concluzia ca, cea mai buna alegere este sa investesti ceea ce castigi, pentru inceput, in locul in care ii castigi. Se creeaza o sinergie aparte si drumul spre succes este mai bine pavat.
Mult succes Cristi in periplul american si multa intelepciune tuturor in alegerile facute – toate pe care le luam sunt cele mai bune pentru noi !
Salut!
Am o nelamurire legata de Greyhound (unul din subiectele articolului) si sper sa ma ajutati sa o depasesc. Sunt pe cale de a pleca in SUA cu programul WAT. Ajung in NY (JFK) la ora 20:55 si vreau sa iau autobuzul (din ratiuni pur economice, prefer sa dau banii pe altceva) pana in Sandusky/Ohio (si Cleveland e o varianta acceptabila). Primul bus pleaca la 22 15, al doilea la 00 35. E posibil sa ajung la primul? Se sta mult in aeroport dupa aterizare (da, e primul meu zbor)?
Indiferent pe care il iau, care e modalitatea de plata? Merg direct la ghiseu si imi iau bilet? E diferenta mare de pret intre pretul biletului daca il achizitionez online sau de la fata locului?
Multumesc anticipat de ajutor!
Din cate stiu in NY statia Grayhound este PORT AUTHORITY
625 8TH AVE, New York, NY 10018 – la aproximativ jumatate de ora distanta de aeroport. Cred ca vei avea nevoie de eproximativ o ora sa iesi in aeroport, dureaza pana vin bagajele – deci fie prinzi primul la limita, dar cred ca mai bine te bazezi pe al doilea autobuz.
Pe http://www.greyhound.com/ poti gasi exact preturi, diferente de preturi si alte informatii de acest gen, cu adrese exacte ale statiilor, ore de plecare, etc. Drum bun si multa bafta.
Cristian, pune si tu doi de i la verbe cand e cazul , vad ca toti nu o corecteaza decat pe Elena.
Ex:
“Daca vi ca turist” => “Daca vii ca turist”
“Ideal ar fi sa vi cu o viza de lucru”=>”Ideal ar fi sa vii cu o viza de lucru”
Eu am o problema cu verbele astea fi/vi/sti … iar uneori mai mananc litere din cauza ca scriu repede, de asemenea s-ar putea sa am virgule in plus sau puse airea – insa e un blog pentru informatii, nu ma astept ca cineva sa invete gramatica cu ajutorul blogului meu si nici nu ma leg de cei care au minore greseli de gramatica (nici comentariul tau nu e perfect gramatical, dar trecem peste). Elena a dat nasol cu bata in balta, un comentariu de sute de cuvinte fara cap, coada, logica ci doar cuvinte romanesti aruncate cu prastia – de-asta s-a legat lumea de ea.
Oricum, in masura in care observ fac corectari la articole – insa as fi preferat un comentariu pe tema subiectului ca toate site-urile sunt pline de comentarii de genul “ai o virgula lipsa” sau “lipseste un i” … astept pareri despre subiectul discutat.
[...] Sunt cateva minute ce va pot schimba viata, insa acest pas trebuie facut cu grija si cu ambitie pentru ca nu totul e atat de roz pe cat pare, inceputul fiind destul de greu socul cultural, diferentele de mentalitate, dorul de casa, familie, prieteni si alte dificultati de moment putand transforma aceasta emigrarea intr-un moment extrem de dificil in cazul in care nu esti pregatit sa infrunti acest proces: http://www.vaduva.ro/in-sua-inceputul-e-greu/ [...]
[...] Iti recomand sa citesti blogul unui roman si prima lui experienta cu Statele Unite vaduva.ro [...]
Elena….mie mi-a placut tot ce ai scris si cum ai scris….a fost pe nerasuflate.
E adevarat ca nu ai scris corect gramatical….dar ce ai scris tu si felul cum ai povestiti valoreaza mult mai mult ptr mine.
BAfta in America!
Ce pot zice….intradevar viata in America nu e asa cum apare (la tv), dar trebuie sa recunoastem ca e foarte diferita de Romania, atat traiul cat si populatia.Eu am fost in state cu work&travel si a fost bine, daca am avut vre’o problema sau mi’a fost greu a fost tot din cauza unor romani, pentru ca americanii si mexicanii( pentru ca sunt foarte multi) mi’au fost alaturi.Ce as mai putea zice…app de engleza, chiar si cu o engleza la nivel scazut te poti descurca…Imi pare rau pentru cei care au avut viata grea in state, dar ttrebuie sa recunoastem ca fata de Romania e de 100 de ori mai bine…Asta e parerea mea, fiecare are o parere si e liber sa o expuna
PS:Scuze pentru eventualele greseli de gramatica…
Daca a fost asa rau de ce te ai mai dus si a doua oara? Daca stiai ca nu prea stii engleza de ce te ai mai dus?Nu sunt de acord cu tine! E normal sa crezi ca nu vor sta cainii cu covrigii in coada asteptandu te, dar eu una de asta ma duc acolo, sa invat…e logic ca sunt diferiti de noi, sunt AMERICANI. Trebuie sa pleci cu gandul ca vei da de o alta lume si ca ce se intampla la noi poate la ei e ceva iesit din comun( ex. cu autostopul). Trebuie sa te astepti si la bine si la ceva rau ca asa e peste tot, nu doar in America. Si nu in ultimul rand trebuie sa pleci foarte bine informat in legatura cu orice. Iar aceste informatii ti le da agentia cu care pleci. E dreptul tau, sa stii fiecare pas ce trebuie parcurs pana ajungi la destinatie si scuzati ma dar fraier e cel care pleaca neinformat si asteptandu se doar la bine.
Mai citeste odata articolul si poate vei intelege mai bine ce am vrut sa zic. “… Inceputul e greu”, nu m-am plans ci am oferit informatii celor ce au degand sa plece crezand ca “SUA e taramul fagaduintei”, daca ai observat a doua oara am evitat problemele pe care le-am avut inainte (eram pregatit sa-mi iau masina, stiam cum merg lucrurile… deci eram mai pregatit, stiam cam ce ma asteapta)… citeste restul blogului, chiar cred ca ma plang de viata in SUA? Hmmm, nu chiar cred uneori ca prea zic numai de bine!
Sti cum e chestia cu informarea, una afli de pe net, altfel e cand o simti pe pielea ta, oricat te-ai informa tot apar situatii neprevazute.
Este un articol de informare, nu are scopul de a demotiva pe cineva sau de a-mi plange de mila !
ete s-a excitat Ionela! eu nu as da voie la femei sa comenteze pe alte site-uri decat cele de profil haine si cosmetice:d
de ce te iei de om, ca nu a facut nimic decat sa ofere o sursa de informare, chiar tu zici ca lumea ar trebui sa se informeze dar nu esti de acord cand se ofera informatii!
/kick+ban ionela
Lobo Antunes: “Noi, bărbaţii, nu ştim nimic despre femei. A fost o provocare….” Nu crezi ca esti putin cam rasist, mai scamea? Si VOI nu ati inteles bine mesajul meu: era vorba de informare de la agentii, citez:”Iar aceste informatii ti le da agentia cu care pleci.”: nu de pe internet! Off… barbatii astia…
Informatii de la agentia cu care pleci ? Ha ha ha, bag mana in foc ca daca intrebam la agentie: “Buna ziua, as dori sa stiu si eu ce tre’ sa fac cand ajung in Gulf Shores, Alabama – cam la ce sa ma astept, ce am nevoie, la ce sa ma astept?” cred ca ar fi ras aia de mine cu lacrimi. Mi-ar face o deosebita placere sa stiu cu ce agentie ai plecat tu din tara … daca ai plecat vreodata din tara.