Mi s-a parut putin ciudat sa cer sugestii despre ce sa scriu pe blog, insa s-a dovedit a fi un real succes, am primit sugestii extrem de interesante si-am sa raspund provocarii de a scrie despre ceea ce vor cititorii sa citeasca. Ion mi-a sugerat sa scriu despre “care au fost cele mai importante lucruri care te-au marcat si ti-au sculptat caracterul“, si-am sa le iau pe rand intr-o lunga serie de articole.

Astazi voi scrie despre primul moment care mi-a marcat trecutul, prezentul, viitorul si mi-a format personalitatea, mi-a oferit oportunitati si cu siguranta a dat un alt sens si directie vietii mele. Nu, nu exagerez – sunt absolut convins ca viata mea fara calculator ar fi fost cu totul si cu totul altfel.

Asadar primul, si probabil cel mai important moment crucial a fost cand and am vazut pentru prima data un computer, era un chef in cantina liceului iar muzica a fost pusa de pe un computer – a fost dragoste la prima vedere si pur si simplu am fost uimit de ceea ce putea face acea fantastica masinarie. Apoi am aflat ca poate face mult peste imaginatia mea de atunci, iar acum cred ca poate face aproape orice, chiar si de mancare, daca platesti (comanda online, cu livrare acasa). Am fost atat de marcat ce acea cutie magica inca am creat instant o obsestie, si fara sa stiu prea bine cu ce se mananca aceasta cutie magica mi-am pus in cap familia si profesorii insa eu tineam una si buna: “In liceu vreau sa studiez informatica“. Degeaba s-a chinuit domna Parvu, profesoara mea de matematica sa-mi explice mie si parintilor mei ca informatica inseamna si multa matematica (cu care eu eram cam paralel), degeaba s-au chinuit parintii sa ma faca sa iau in calcul si alte variante eu visam, mancam si respiram calculator. Pana la urma au cedat ambitiei mele si apoi parintii chiar mai sustinut promitandu-mi ca-mi vor cumpara calculator daca asta imi doresc si daca intru la informatica. Evident am intrat in clasa de informatica intensiv si astfel mi-am indeplinit primul vis (si de abia incepeam sa visez): am avut primul meu calculator, un Pentium 1 la 100Mhz, cu hard-disk de 323 MB, 8 MB ram, si placa video de 512kb, cu windows 95 (uauuuuu, ce-a mai evoluat tehnologia in ultimii 11 ani). Si asa a inceput cel mai important si mai marcant capitol din viata mea, nopti pierdute, zile intregi in care uitam sa mananc din cauza calculatorului.
* Vezi si articolul: DRAGOSTE LA PRIMA VEDERE – http://www.vaduva.ro/dragoste-la-prima-vedere-calculatorul/

Aceasta pasiune / obsesie / ambitie / dorinta s-a pastrat si in timpul liceului, diriginta mea fiind profesoara de fizica avea impresia ca fizica e buricul pamantului iar pentru mine fizica era zero-barat, eu visam doar informatica. Cand am prins mai mult curaj am avut chiar conflict deschis din cauza ca nici cum nu suportam fizica, si ea nici cum nu intelegea ca sunt persoane care iubesc altceva decat fizica. De multe ori mi-a zis ca n-am sa fac nimic cu informatica, iar pentru dispretul meu fata de fizica am fost penalizat in fiecare semestru cu cate o nota de 2 la fizica (absolut in fiecare semestru de liceu), dar tot nu mi-a scos informatica din cap – ba chiar m-a ambitionat.

Chiar daca am avut si neplaceri din cauza acestei obsesii, si chiar daca au fost momente cand am avut de pierdut pana la urma s-a dovedit a fi o experienta folositoare, iar odata intrat la facultate pe profil informatica-economica, am avut numai de castigat de pe urma calculatorului. Cei din jur au inceput sa-mi aprecieze si sa-mi recunoasca cunostintele in domeniu, iar de multe ori faptul ca “ma pricep la calculatoare” m-a scos in evidenta. Astfel am fost tinut in puf de PSD doar pentru ca impreuna cu inca 2 prieteni (Razvan si Eduard) eram singurii care puteam face aproape orice pe calculator. Iar apoi toate s-au legat una de alta, sub acoperisul cald al pasiunii mele si-am beneficiat de multe avantaje, mi-am facut viata mai usoara, am economisit si chiar am castigat sume importante de pe urma acestei pasiuni. Chiar si viata in USA mi-a fost mai usoara avand internetul la dispozitie: am tinut strans legatura cu familia si prietenii de acasa, avand acces la informatii am invatat cum sa-mi rezolv anumite treburi, mi-am facut noi prieteni si niciodata nu m-am simtit singur. La foarte multe locuri de munca am ajutat cu cate ceva in acest domeniu, si din acest motiv m-am apropiat foarte mult de sefi, si niciodata nu mi-a fost rusine sa ma recomand drept “computer geek”. Chiar si aici in SUA am foarte multi colegi sau prieteni care ma suna cand au probleme cu calculatorul, sau pur si simplu sa-mi ceara sfaturi in domeniu. Evident, au fost si persoane care mi-au sarit in cap pentru noptile pierdute in fata calculatorului, fara sa intelega ce inseamna calculatorul pentru mine.

Probabil ca decizia de a ma baza pe informatica a fost una dintre putinele decizii pe care sunt absolut 100% sigur ca a fost alegerea corecta, n-am nici un regret, si nici o clipa nu ma gandesc: “Oare ar fi fost mai bine daca as fi ales alt drum?”

uPS: Nu stiu cum se face ca despre calculator as putea sa scriu zile intregi, insa o sa ma opresc ca probabil ca v-ati saturat de citit. In zilele ce urmeaza o sa continui seria “Momentelor ce mi-au schimbat viata”: Ungaria – prima iesire din Romania, intrarea in politica, prima venire in SUA, bursa in Cehia, de asemenea “Munca in Italia” a fost un moment important din viata mea dar deja am scris despre deja: http://www.vaduva.ro/am-muncit-din-greu-in-italia/, trebuie doar sa mai adaug o continuare, dupa munca din Italia a urmat rasplata: vacanta pe Coasta de Azur – Monte Carlo, Monaco.

In speranta ca nu v-am plictisit, v-a adresez si voua provocarea de a scrie care au fost momentele care v-au schimbat viata, fie pe blogul vostru (daca aveti), fie lasad un comentariu mai jos.