In ultimele 2-3 zile hotelul a fost plin de “sinistrati”, oameni fugiti din New Orleans de frica uraganului Gustav, si care acum nu se pot intoarce acasa din diverse motive. Majoritatea nu au curent electric, alti din cauza faptului ca proprietatile lor sunt inca inundate, iar altii pur si simplu nu mai au unde sa se intoarca. De departe uraganul se vede altfel, in general avem intentia sa ne gandim “aaaa, mie nu mi se poate intampla nimic rau, nu mi-e frica” insa dupa cateva ore de povesti cu sinistrati gandurile se pot schimba. O buna parte din orasul New Orleans e sub nivelul apei iar vantul uraganului a format valuri de peste 10 metri. Nimic nu poate sta in calea unui vant de peste 200-250km/h si a puterii valurilor. Am discutat cu oameni carora acum 3 ani Katrina le-a luat tot ce aveau, au incercat sa-si refaca proprietatile, nici nu au terminat bine si Gustav le-a naruit iarasi visele. Ei spun ca nu mai au puterea si curajul sa construiasca, au muncit o viata si nu mai au nimic (se uita spre autoritati si spre asigurari, poate poate vor obtine ceva despagubiri). Povesti emotionante, povesti adevarate …

Articol publicat si pe www.RoSUA.info