De-a lungul timpului ne dezvoltam in trepe, mergem la gradinita si cand ne invatam cu doamna educatoare – hop trebuie sa mergem la scoala. Intram in clasa intai suntem micuti, ne facem mari si in clasa a 8-a ne credem zmei, insa ne revenim rapid ca trecem la liceu si suntem cei mai mici dintre liceeni. Timpul trece in clasa a 12-a lumea e a noastra, nimeni nu e mai jmecher ca noi. Insa hop, vine palma facultatii si devenim dinnou boboci. Speriati incepem usor usor sa socializam, trece timpul si in ultimul an suntem buricul pamantului, mai tari decat profesorii, nimeni nu ne poate sta in cale. Terminam facultatea si plecam capul, suntem niste incepatori pe piata fortei de munca …
Tot cam asa si in dragoste, azi te bucuri ca ai persoana draga langa tine insa viata e in trepte, si dragostea la fel, si uite-asa trebuie sa o iei de la inceput de fiecare data, noi sperante, noi visuri, noi aspiratii … si cu cat te ridici mai mult, plutind cu capul in nori de bucurie, dus de nas de aroma dragostei, cu atat cazi de mai sus si doare mai tare. Cazi o data, cazi de doua ori … si continui sa-ti incerci norocul, parca ai vrea sa te ridici si sa nu mai cazi … oare chiar poti sa ramai purtat de val, sau trebuie doar sa inveti sa revi cu picioarele pe paman lent, lent, lent … ?
Auuuu, am cazut, si doare … dar durerea, dragostea, viata… toate sunt trecatoare.
on 
Toate sunt trecatoare mai ales durerea, acum doare si va mai durea mult timp de acum incolo dar va trece, incetul cu incetul va trece. Important e sa nu ai nici un regret si sa iti amintesti numai momentele placute. Cu timpul durerea se va transforma in resemnare apoi in speranta, dar nu privi niciodata cu indierenta sau cu ura fata de cel care te-a facut sa suferi…
Adriana, ai cea mai mare dreptate cand spui ca toate trec, dar sa sti ca nimic nu trece fara sa lase urme.
Totul e amuzant pana cand se intampla ceva rau…
eu cred ca acuma te-ai lovit unpic… de aceea ti-a venit sa scri articolul
, oricum ai dreptate
s a dat cu americanii fata a
mai exact ce sa intamplat ?
Nu vreau sa dau detalii pe blog despre viata mea privata. Sunt probleme personale, vorbesc de “viata in trepte” in general. M-am despartit de prietena, poate temporar, poate definitiv … viata merge inainte … vedem noi ce va fi!
O iubeai mult, sunt sigura de asta, urmaresc de mult timp blogul tau si stiu ca fiecare aniversare era pe blog, flori, vacanta, cristina in sus, cristina in jos.
Nu stiu cine a gresit, daca ai gresit tu cred ca ar trebui sa-ti ceri iertare, sa lasi capul jos si sa insisti sunt sigura ca te iubeste si te va ierta. Daca a gresit ea numai timpul poate decide ce va fi – voi stiti mai bine ce e intre voi, vorba aia “e viata ta, faci ce vrei cu ea”
trebuie doar sa te ridici o data in plus fata de cate ori cazi. doar atat.
o zi minunata iti doresc
E las trece, si o sa va impacati
E dureros ce se intampla. O spun pentru ca si eu am avut parte de astfel de nefericiri. V-am urmarit plambarile, ti-am citit blogul si ti-l voi citi. Mi-a placut modul in care iti respecti iubita si totusi imi pare rau ca sunteti in acest impas. 2 straini intre straini. Nu stiu motivele, nu stiu cum va intelegeati, dar din afara se vedea ca va potriveati